Tocilar.com

Aversiunea față de lectură este adesea întâlnită, însă, în multe cazuri, ea este doar un comportament asimilat din anturaj, fără a reflecta o alegere conștientă a individului. Percepția negativă asociată cu actul de a citi adesea rezultă într-o nepătrundere în această lume, un refuz de a descoperi ce se pierde și, paradoxal, o rezistență tot mai mare la lectură, alimentată de convingerea că este ceva arhaic, monoton, inutil sau chiar disconfortant.

În contrast, persoanele care iubesc cărțile știu de ce citesc și caută să dedice tot mai mult timp acestui proces. Ei pot fi recunoscuți cu ușurință. Deși numărul de cărți publicate în România este în creștere, vânzările sunt adesea nesatisfăcătoare pentru edituri, indicând preferințele predominante ale consumatorilor. Am observat, cu o oarecare melancolie, cum bibliotecile din locuințe au început să se rarefieze. În prezent, magazinele de mobilă își expun produsele decorate cu imitații de cărți, ca un simbol al esteticii vechiului regim, al anilor ’80 și ’90. Aceste imitații de cărți sunt menite să atragă clientul, deși, în realitate, sunt păstrate doar pentru a se conforma trendurilor, de multe ori, încă în folie de protecție.

Contrar credinței populare, cărțile nu vor dispărea în favoarea lumii virtuale. Am văzut în filme despre viitor cum personajele găsesc o carte, ceva străin pentru ei, și nu înțeleg scopul acestui obiect. Ei privesc paginile subțiri, uimiți de actul de a răsfoi, deși sunt prezentați ca fiind extrem de inteligenți.

În filmul “Back to the Future”, realizat în anii ’80, anul 2015 este prezentat fără străzi, cu mașini zburătoare și adidași care se leagă singuri. Însă realitatea a arătat altfel, demonstrând că imaginația umană nu este mereu un indicator precis al viitorului.

De-a lungul timpului, cartea a adoptat mai multe forme, s-a transformat și reinventat într-o varietate de moduri. E-books și audiobooks sunt în creștere, dar acest lucru nu înseamnă că cartea tradițională va dispărea. Nu este doar un relicvă a unei ere mediatice trecute, ci face parte din identitatea umană.

Oamenii sunt diferiți, evoluează, fac greșeli, descoperă noutăți, pot fi buni sau răi – la fel și cărțile. O copie xerox a unei cărți nu este la fel de valoroasă ca originalul. O bibliotecă poate fi compusă din CD-uri, DVD-uri și hard disk-uri externe pline de informații, însă acestea necesită tehnologie pentru a fi accesate și pot fi ușor uitate sau pot pierde relevanța.

Cei care scriu sunt persoane cu o dezvoltare emoțională complexă, au o percepție diferită a timpului și spațiului și interacționează în mod diferit cu ceilalți, comparativ cu cei care nu scriu sau citesc.

Lectura este o pasiune? O necesitate? Părerile sunt împărțite. Depinde de ce citești și de asta fiecare răspuns va fi diferit. Vârsta nu este un factor decisiv, ci mai degrabă evenimentele din viața fiecăruia. Într-adevăr, cred că fiecare are un anumit moment care îi stârnește curiozitatea de a răsfoi o carte sau de a începe o colecție.

Lectura și scrierea sunt considerate activități esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil și pentru definirea personalității unui individ. Pe măsură ce învățăm, continuăm să trăim, iar când încetăm să mai învățăm, începem să îmbătrânim – într-un sens, renunțăm la viață, iar ea ne va părăsi mai devreme decât dacă am fi mai activi și interesați de aceste activități. A scrie implică o serie de procese la nivelul creierului, la fel ca a tasta sau a cânta la un instrument muzical. Acestea ajută la dezvoltarea abilităților și caracteristicilor individului.